Am fost misogin, recunosc. Pentru că-s sătul de inaptele din trafic, de proastele de la TV, de piţipoancele de prin mall-uri. De tute, în general. Asta până când am avut nefericita ocazie de a cunoaşte câteva bolnave de cancer. Ovarian, de col uterin, de endometru, toate specifice sexului feminin. Până când am privit în ochi o femeie de 40 de ani care credea că s-a vindecat, pentru că soţul ei n-a avut puterea să-i spună că nu s-a mai putut face nimic. Zâmbea, povestea oricui o asculta ce noroc a avut ea că a nimerit la un chirurg aşa de priceput…
Are cineva idee câte femei mor anual de cancer ovarian, un cancer pervers şi ascuns, care e descoperit de cele mai multe ori când e deja prea târziu? Când catalogăm femeile drept pizde şi susţinem cu mândrie de latin lover că asta e tot ce ne interesează la ele, ne gândim vreun pic la necazurile pe care le poate provoca aparatul genital pe care noi îl reducem doar la gaura producătoare de plăceri semeţului nostru organ?
Am cunoscut acum vreo 2 ani o femeie simplă, de la ţară, care fusese atât de ciopârţită din cauza bolii încât nici vaginul nu-l mai avea întreg. Cu toate astea, machomenu’ de Bărăgan pe care-l avea în bătătură ţinea morţis să-şi obţină partida de sex aproape în fiecare seară, după sesiunea de muncă la câmp şi prelungirile stropite din belşug cu ţuică sau alte spirtoase din pufoaică la bufetul din sat. Înţelegea fiorosul că femeia aia nu mai avea nici jumătate din vagin şi că sângerările de după nu erau în regulă? Nu, probabil că se bucura când femeia urla din răsputeri, mintea lui aburită de alcool se gândea (!) că urlă de plăcere.
Am fost misogin, recunosc. Sper că m-am vindecat.
Foarte bine ca nu mai esti. :*
N-am avut cancer, dar nici bine nu mi-a fost.
Ultima însemnare a lui Ciupercutza: Iar ne-am mutat
Nu garantez că nu mai sunt chiar deloc dar nici măgar ca înainte nu mă mai fac :P
Comments are closed.