De când m-am lăsat de fumat. Un an în care n-am cedat tentaţiei decât câteva zile, într-o perioadă în care credeam că inhalarea fumului îmi va rezolva problemele (sau măcar mă va ajuta să le uit). Eh, 5-6 ţigări cât am fumat atunci nici nu se simt, aşa că trec cu vederea peste “eveniment” şi socotesc că am 12 luni de când am renunţat la tutun.
Partea bună e că nu mai bag otrava-n mine de 20-25 de ori pe zi, plătind şi bani pentru asta. Partea proastă ar fi că mi se părea o realizare mult mai mare atunci când m-am lăsat de fumat decât acum, după un an. OK, respir ceva mai bine dacă sunt într-un parc, dar pe stradă îmi îmbâcsesc plămânii cu aceleaşi gaze de eşapament ca acum un an. Şi cu acelaşi praf ridicat din şantierele abandonate de măreţii noştri primari – vezi Bulevardul Constantin Brâncoveanu din Bucureşti, care se lărgeşte de peste un an (Piedone, dormi?!); poate-l termină la alegerile locale următoare, acum nu mai are rost, deja ciolanul e la ei.
În plus, fumători sau nu, tot undeva la 2 metri sub pământ ne încheiem socotelile cu lumea asta. Câteodată prea devreme.
la multi ani conasule! io tot as fuma!
* cu primarul bucatar m-am lamurit de mult cu strazile… il doare la copacei in ghivece de lemn… n-auzi ce vrea?! (NEWS!!!) sa faca fanfara si s-o duca printre blocuri sa presteze precum “plugarii” in Ajunul Anului Nou… ia mai votati maiiiii!! miaj!
n-am mai semnat de ceva vreme pe-acilea si taman cand vroiam sa dau cu strugurel pe buzele acelui M. Badea ie-te! no more comments :-w
Ultima însemnare a lui cb: Basarabia – ciobul fermecat
No more comments acolo, că n-am chef de alte completări. În rest poţi comenta unde vrea muşchiul matale, e gratis.
Comments are closed.