Corectez subtitrări. Moca.

Se-ntâmplă câteodată să ţi se pună pata pe un film în care actorii pălăvrăgesc în altă limbă decât engleza. În franceză, să zicem. Ai făcut tu vreo 10 ani prin şcoală dar nu s-a lipit mare lucru. Poate şi din cauză că filmele sunt în general vorbite în engleză, sau că angajatorii străini, partenerii de mişmaşuri şi alţi străinezi de-ăştia care vin să dea la buci în România vorbesc şi ei, în general, engleza. De vânzătoarele din buticurile vieneze în care, mai nou, îşi face tot românul cumpărăturile, nu mai zic.

În situaţia asta ai, de obicei, cam două variante: ori foloseşti titrarea în engleză care vine în general cu filmul, ori cauţi una direct în română şi nu-ţi mai oboseşti neuronii mult prea ameţiţi de şpriţurile post-revelionistice. E clar că în cazul de faţă eu unul aleg ultima variantă, nu? De ce să belesc ochii la scrisul care zice un “fuck you” şecspiriano-misterbeanian când pot să citesc un elegant şi neaoş românesc “du-te dracu”? Plus că sunt genul Al Bundy, tolănit pe canapea, cu ochii beliţi la teveu şi mâna la ouă, nu geek cu ochii-n monitor şi căştile pe urechi.

Okidoki, iei titrarea, constaţi că nu merge cu filmul, deşi are acelaşi framerate, te-apuci să vezi de ce. Eeee, acilea cauzele sunt mai multe. Una ar fi că releasul tău e altul decât ăla pentru care-a fost făcută titrarea. Chestie care mă gândesc că n-ar trebui să fie o problemă, din moment ce e la acelaşi framerate şi filmul n-are nimic în plus sau în minus, dar cam e. În fine, umbli la timpi, mai sincronizezi manual unde e cazul, o potriveşti până la urmă destul de uşor.

Nu la fel de uşor o nimereşti şi-n cazul în care Măria Sa Traducătorul, Big-Cheef-No-Caca, face parte dintr-o gaşcă de-aia exclusivistă numită “team”. Atunci e groasă, mânca-ţi-aş, că teamurile-astea îşi marchează teritoriul din 15 în 20 de minute, cam ca javrele din faţa blocului. Javre care, cum descoperă o maşină nouă prin zonă, cum îi pişă cauciucurile. Probabil ca s-o recunoască mai târziu, când vin baieţii prin cartier la ciordales de roţi şi-i întreabă care-s mai noi. Deci cu teamurile-astea e cam jale, de la atâtea urme lăsate peste tot (d-alea cu “tradus în exclusivitate pentru marelesaitalpuliimele.ro de Gogu-Pintenogu”) nu se mai potrivesc titrările chiar de nicio culoare dacă-s pentru alt release.

În fine, cu chiu cu vai o rezolvi şi p-asta, le ştergi pipimarku’ din locurile în care deranjează, mai sincronizezi manual până ţi se acreşte şi o scoţi la cap într-un final. Asta dacă te mulţumeşti cu traducerile total anapoda (şi pe alocuri agramate) care predomină la noi. Dacă nu, faci ce-am făcut eu azi noapte, motivat de imensa pată care mi s-a pus pe sărăcia de film franţuzesc: te-apuci să corectezi titrarea, luând-o drept model pe-aia în engleză.

Operaţiune foarte distractivă, având în vedere greşelile de tot râsul pe care le întâlneşti la fiecare 5-10 replici. Cum ar fi:

“But Hannibal mustn’t linger on those delights.” tradus “Fără aceste delicatese nu ar mai fi canibali.”

“He’s a womaniser and a gambler, and penniless…” tradus “Nu mai are reputaÅ£ie de dur între femei ÅŸi jucători, nu mai e supravegheat…”

“Don’t worry, with each woman he has had, in your world or mine, people ran to tell me.” tradus “Nu vă temeÅ£i, fiecare femeie pe care a avut-o, în lumea voastră sau a mea, a alergat în aÅŸternuturile mele!“

şi multe altele până la sfâşitul filmului, astea de mai sus sunt din primele… 5 minute!

AÅŸadar, având în vedere că încep să mă specializez în sincronizarea ÅŸi mai ales în corectarea traducerilor de cacao, aÅŸ putea să mă ocup în mod organizat de aÅŸa ceva. Eventual îmi fac ÅŸi un team – “Timu’ ălora care corectează traducerile total aiurea făcute de alÅ£ii”. Păi nu?

Pentru că în România orice lucru e făcut de mântuială şi, pe lângă ăla care-l face, mai trebuie cel puţin un om care să verifice şi să repare.