Zpune zi tu proztii, poate devii celebru!

În ultima vreme mi-am făcut un obicei din a-l asculta pe Mircea “Pumnii mei minte nu are” Badea la Radio Zu, de la 18 la 19 (aproximative ambele ore, nu prea se respectă). În principal pentru că-s pe drumuri la ora aia şi emisiunea şpagatistului categoriei ăsteia se adresează – stresaţilor din (şi de) traficul bucureştean. Mă rog, aşa am dedus eu, din moment ce 99% dintre ascultătorii care sună se află în trafic.

De când ascult inepţiile produse de toţi plictisiţii (deci inclusiv de Badea) în emisiunea respectivă mă minunez continuu de cât de uşor se fac banii. În România, în general, şi în radio şi televiziune, în mod special. Deci şpagatistul nostru şade o oră cu gura-n microfon şi conversează cu diverşi cetăţeni revoltaţi (neapărat, altfel nu cred că intră în direct!) despre trafic, despre demisia lui Dragă Stolo, despre numirea lui Pic şi Boc, despre poliţiştii jegoşi care ne amendează ca nesimţiţii în loc să ne pupe-n cur etc. Mai râde niţel, mai schimbă două vorbe cu cele două (?!) gagici din studio şi poc! gata emisiunea! A mai plătit omul o rată, i-a mai luat demoazelei brumate un Always cu aripioare, a mai făcut rost de bani pentru bilete la filmul de la Mall. Oops, aia nu, omul se aprovizionează, ca noi toţi, de pe torrents.

De multe ori am senzaţia că şi pe Badea îl amuză fraierii care-l plătesc pentru a nu face mai nimic în direct şi la o oră de maximă audienţă. Hai că la TV mai comentează o ştire, ne mai povesteşte ce-a citit pe veveve ciutacu punct ro, mai arată o poză cu un blogger bând apă dintr-o sticlă de bere, ce mai, face cât de cât ceva, produce conţinut. Ca şi pe blog, când nu pune 3 rânduri şi-o înregistrare a emisiunii de la TV. Da’ la radio, frate, la radio ce face? Ascultă cum se vaită clujenii de traficul din Bucureşti, deşi nu i-a pus nimeni să părăsească minunatul oraş Boccian pentru aglomeraţia Opresciană. Înjură primăria pentru căsuţele de lemn de la fântâni, care chipurile ar fi blocat câte o bandă de circulaţie de pe fiecare sens; păi bre nea Mircea, benzile-alea ierea oricum blocate de maşinile parcate chiar şi pe câte 2 rânduri, bre, căsuţele lu’ nea Doctoru’ nu schimbă cu nimic situaţiunea! Şi altele asemenea, adică, mai pre limba mea, aiurează despre nimic(uri). Pe bani.

Aşa că, draghe cetitorule, cred că asta e soluţia pentru ieşirea fiecăruia dintre noi din anonimat: o emisiune la radio în care să nu spunem nimic. Eventual la un post de radio online, ca să nu ne coste mare lucru – internet avem, streaming audio ştie să facă şi un copil de 10 ani, o sărăcie de microfon (eventual ataşat de nişte căşti) costă cât 2 pachete de ţigări… ce mai, succesurile sunt foarte aproape!

BRB, mă duc s-o caut pe doamna Teo, poate mă-nvaţă şi pe mine cum să ajung Mircea Badea. Felix, pregăteşte popoul!