Aş fi vrut să-mi dau şi eu cu părerea azi despre România, istoria ei, Unirea de-acum 90 de ani, parada militară de azi, alegerile de ieri şi altele. Mi-a tăiat însă cheful lecturarea, ca în fiecare zi, a blogurilor la care-s abonat. A unora dintre ele. Şi am renunţat la a mai spune ceva despre 1 decembrie pentru simplul motiv că mi s-a părut inutil. Dacă nu înjuri România şi nu iei în râs istoria ei chiar de ziua naţională, cam scrii degeaba.
Am văzut în schimb la televizor ceva care mi-a plăcut. Culmea, tocmai la ăia care vă fură, care-şi fac ştirile ciordind poze şi filmuleţe de pe netul blogosferic. La ăia cărora le ţâţâie cururile din cauza terenului pierdut în faţa “new media”. La ăia care-şi fac, totuşi, meseria de jurnalist fiind chiar jurnalişti, nu părerişti amatori ca 99% dintre bloggeri. Da, la ăia care fac emisiuni lacrimogene numite “România, te iubesc!” în loc să-şi bage pula-n ţara de căcat numită rromânia, ca tot bloggerul profesionist. Pentru asta au, măcar o dată pe an, respectul meu.
Ca şi nenea din reportajul de mai jos care, după ce a muncit departe de casă o grămadă de timp, are lacrimi în ochi la gândul că se întoarce acasă. Probabil că nu ştie ce-nseamnă new media, blogosferă, NetCamp, Webstock, AdSense, CPC, CPM şi alte chestii de-astea deştepte şi internautice. Fac pariu că ştie însă ce-nseamnă munca, fie ea cu sapa-n mână sau cu mapa sub braţ.
Casa lui e în România. A voastră nu. Read More »Casa lui e în România