Colecţionarul de înştiinţări

Mă gândesc foarte serios să-mi schimb nick-ul în “Colecţionarul”. Nu deţin cine ştie ce colecţii dar uneia dintre  ele îi prevăd un viitor glorios – colecţia de înştiinţări pentru plata taxei radio. Am deja 3 bucăţi diferite, care mă anunţă că am de plată sume diferite. Bănuiesc că ele sunt trimise de oameni diferiţi sau poate  chiar de acelaşi om dar care le-a procesat cu ce-a avut el mai în formă în momentul ăla:

• prima hârtie cred că a fost procesată cu unul dintre cei 2 neuroni pe care-i deţine expeditorul, neuron care sunt convins că între timp a decedat (era prea bolnav, săracul); hârtia aia mă scotea dator 270 lei.
• a doua înştiinţare a fost, mai mult ca sigur, gândită cu curul şi redactată cu picioarele, dată fiind suma (complet eronată) –1080 lei– pe care au scornit-o părţile moi şi mereu jegoase ale expeditorului.
• a treia hârtie igienică, pe care am primit-o chiar azi, a fost gândită probabil de creierul capului pulii vreunui funcţionăraş în călduri, în timp ce fugărea o colegă anorexică dar foarte vioaie pe coridoarele instituţiei în care prestează (vorba vine, fac pariu că firmuţa respectivă are sediul, ca şi mine, într-un bloc de locuinţe). Şi, pentru că bărbaţii gândesc cel mai bine cu respectivul cap, hârtiuţa asta ultimă e cea mai aproape de adevăr, având în vedere că măcar perioada în care mi-a funcţionat firma e calculată corect. Rămâne de văzut dacă şi suma de 240 lei.

Cele trei piese din colecţie nu sunt însă de ajuns pentru a mă putea numi “Colecţionarul”, aşa că mai aştept cu schimbarea de nick până la un total de 10-12 înştiinţări. Şi cu plata, evident.

Citeste si...

• Radio România şi taxele (update) (0)
• Radio România şi taxele (3)
• A patra e cu noroc (4)