Skip to content

Colecţionarul de înştiinţări

Mă gândesc foarte serios să-mi schimb nick-ul în “Colecţionarul”. Nu deţin cine ştie ce colecţii dar uneia dintre  ele îi prevăd un viitor glorios – colecţia de înştiinţări pentru plata taxei radio. Am deja 3 bucăţi diferite, care mă anunţă că am de plată sume diferite. Bănuiesc că ele sunt trimise de oameni diferiţi sau poate  chiar de acelaşi om dar care le-a procesat cu ce-a avut el mai în formă în momentul ăla:

  • prima hârtie cred că a fost procesată cu unul dintre cei 2 neuroni pe care-i deţine expeditorul, neuron care sunt convins că între timp a decedat (era prea bolnav, săracul); hârtia aia mă scotea dator 270 lei.
  • a doua înştiinţare a fost, mai mult ca sigur, gândită cu curul şi redactată cu picioarele, dată fiind suma (complet eronată) –1080 lei– pe care au scornit-o părţile moi şi mereu jegoase ale expeditorului.
  • a treia hârtie igienică, pe care am primit-o chiar azi, a fost gândită probabil de creierul capului pulii vreunui funcţionăraş în călduri, în timp ce fugărea o colegă anorexică dar foarte vioaie pe coridoarele instituţiei în care prestează (vorba vine, fac pariu că firmuţa respectivă are sediul, ca şi mine, într-un bloc de locuinţe). Şi, pentru că bărbaţii gândesc cel mai bine cu respectivul cap, hârtiuţa asta ultimă e cea mai aproape de adevăr, având în vedere că măcar perioada în care mi-a funcţionat firma e calculată corect. Rămâne de văzut dacă şi suma de 240 lei.

Cele trei piese din colecţie nu sunt însă de ajuns pentru a mă putea numi “Colecţionarul”, aşa că mai aştept cu schimbarea de nick până la un total de 10-12 înştiinţări. Şi cu plata, evident.


Citeste si...

1 thought on “Colecţionarul de înştiinţări”

  1. Unul din atu-urile celor plecaţi din ţară (şi imaginează-ţi aberaţia, Claus : eu încă plătesc taxa imbecilă aflându-mă practic în imposibilitatea de a beneficia de serviciul respectiv) este că îi vezi pe români exact cum sunt ei. Degeaba suntem domnilor, extrem de inteligenţi, bine pregătiţi, uşor adaptabili oricărei situaţii (bune/rele), când la fel de bine suntem un neam de speculanţi, profitori, leneşi, mincinoşi, şi cel mai rău dintre toateeee : NE PLACE SĂ NE FURĂM PE NOI ÎNŞINE, pe noi ROMÂNII [-(

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.