Bântuind prin feed reader ajung şi pe deSenator, unde dau peste un articol despre Rahan – Son of the Dark Age, un film cu personajul preferat al copilăriei mele. E drept, aveam doar o revistă de benzi desenate cu Rahan, şi aia obţinută la schimb pe câteva Pif-uri, dar pe unde prindeam altele mă holbam la ele ore-n şir şi muream de ciudă că nu le am şi eu. Nu stăteam eu prea bine cu franceza dar eram maaare fan Rahan.
Eh, după ce-am văzut trailer-ul de mai jos, să te ţii nene nostalgii! Pe toate le-am luat la rând (amintirile, zic): colecţia de surprize, maşinuţele metalice, destul de rare pe vremea aia, revistele de benzi desenate (Pif et Hercule, Rahan), chiar şi revista Cutezătorii. Mi-am adus aminte până şi de nişte înregistrări făcute de taică-miu cu fi-su’ (adică eu, talentatul, chiparosul) recitând poezii, înregistrări pe care boul de moi le-a şters când avea 15-16 ani ca să înregistreze chestii mai la modă – Madonna, Michael Jackson, Kylie Minogue, de-ăştia (oops, unii mai sunt la modă şi acum, deci nu-s chiar aşa bătrân :D ).
Una peste alta, cam toate amintirile-astea au avut soarta înregistrărilor, adică s-au dus pe p… ustii. O maşinuţă (era belea – sport, culoare albastru metalizat, se deschideau uşile… aspirator de puştoaice, nu alta!) mi-a ajuns chiar prin Canada, împrumutată de un văr de-al coişpelea cu promisiunea (mincinoasă) că mi-o trimite înapoi. Am regrete eterne (dar târzii) pentru multe dintre “comorile” astea ale copilăriei, pe care le-aş fi putut pasa mai departe generaţiilor următoare dacă n-aş fi fost afectat la un moment dat (ca toată lumea, cred) de jemanfişismul pubertăţii.
Aşadar, dac-aţi avut răbdare să citiţi polologhia asta aiurea până la sfârşit, o să aflaţi şi unde-am vrut s-ajung, şi-anume la un sfat de foarte mare angajament: păstraţi-vă nene amintirile din copilărie (dacă le mai aveţi), într-o zi le veţi duce dorul! Lăsaţi fandoselile deoparte şi păstraţi “gadgeturile” copilăriei, pot avea o valoare sentimentală mult mai mare decât aiPoadele şi aifoanele din ziua de azi. Pe-alea le butonezi până apare ceva nou dar revistele pe care le colecţiona tac-tu când era mic zic eu că ar valora mai mult. Sau poate nu.
Filmul al cărui trailer e mai jos, de exemplu, sunt convins că nu va valora pentru mine nici a mia parte din cât ar fi valorat unica mea revistă cu Rahan de-acum foarte mulţi ani, dac-aş mai fi avut-o…
Aş fi curios să aflu dacă tu, rătăcitule internaut care-ai ajuns din greşeală pe-aici, ai păstrat (sau ai de gând să păstrezi) ceva “comori” ale copilăriei pe care să le transmiţi generaţiilor următoare. Sau mergem cu valul şi privim numai înainte, aruncând istoria la gunoi?!
3 Comments
brontozaurel · 7 Noiembrie, 2008 at 17:05
eu am cateva sute de DVD-uri cu desene animate :D si inca mai vreau, nu-mi sunt de ajuns :P inca imi place sa ma uit la desene :)
[P.S. – If I ever do grow up, I don’t want to be around for it :P ]
bobu · 7 Noiembrie, 2008 at 17:31
claule, de colectia de tigari a lui taica-tau pe care am “filtrat-o” impreuna in a 9-a iti mai amintesti? io da! :))
claus · 7 Noiembrie, 2008 at 20:33
@brontozaurel: Grow up fără probleme, într-un final toţi dăm în mintea copiilor :P
@bobu: Îmi amintesc, cum să nu. Sper totuşi că el a uitat de cartuşele de Kent care aveau doar 8-9 pachete. Ai dracu bişniţari, mereu îl ţepuiau :))
Comments are closed.