Bântuind prin feed reader ajung şi pe deSenator, unde dau peste un articol despre Rahan – Son of the Dark Age, un film cu personajul preferat al copilăriei mele. E drept, aveam doar o revistă de benzi desenate cu Rahan, şi aia obţinută la schimb pe câteva Pif-uri, dar pe unde prindeam altele mă holbam la ele ore-n şir şi muream de ciudă că nu le am şi eu. Nu stăteam eu prea bine cu franceza dar eram maaare fan Rahan.

Eh, după ce-am văzut trailer-ul de mai jos, să te ţii nene nostalgii! Pe toate le-am luat la rând (amintirile, zic): colecţia de surprize, maşinuţele metalice, destul de rare pe vremea aia, revistele de benzi desenate (Pif et Hercule, Rahan), chiar şi revista Cutezătorii. Mi-am adus aminte până şi de nişte înregistrări făcute de taică-miu cu fi-su’ (adică eu, talentatul, chiparosul) recitând poezii, înregistrări pe care boul de moi le-a şters când avea 15-16 ani ca să înregistreze chestii mai la modă – Madonna, Michael Jackson, Kylie Minogue, de-ăştia (oops, unii mai sunt la modă şi acum, deci nu-s chiar aşa bătrân big grin ).

Una peste alta, cam toate amintirile-astea au avut soarta înregistrărilor, adică s-au dus pe p… ustii. O maşinuţă (era belea – sport, culoare albastru metalizat, se deschideau uşile… aspirator de puştoaice, nu alta!) mi-a ajuns chiar prin Canada, împrumutată de un văr de-al coişpelea cu promisiunea (mincinoasă) că mi-o trimite înapoi. Am regrete eterne (dar târzii) pentru multe dintre “comorile” astea ale copilăriei, pe care le-aş fi putut pasa mai departe generaţiilor următoare dacă n-aş fi fost afectat la un moment dat (ca toată lumea, cred) de jemanfişismul pubertăţii.

Aşadar, dac-aţi avut răbdare să citiţi polologhia asta aiurea până la sfârşit, o să aflaţi şi unde-am vrut s-ajung, şi-anume la un sfat de foarte mare angajament: păstraţi-vă nene amintirile din copilărie (dacă le mai aveţi), într-o zi le veţi duce dorul! Lăsaţi fandoselile deoparte şi păstraţi “gadgeturile” copilăriei, pot avea o valoare sentimentală mult mai mare decât aiPoadele şi aifoanele din ziua de azi. Pe-alea le butonezi până apare ceva nou dar revistele pe care le colecţiona tac-tu când era mic zic eu că ar valora mai mult. Sau poate nu.

Filmul al cărui trailer e mai jos, de exemplu, sunt convins că nu va valora pentru mine nici a mia parte din cât ar fi valorat unica mea revistă cu Rahan de-acum foarte mulţi ani, dac-aş mai fi avut-o…

Aş fi curios să aflu dacă tu, rătăcitule internaut care-ai ajuns din greşeală pe-aici, ai păstrat (sau ai de gând să păstrezi) ceva “comori” ale copilăriei pe care să le transmiţi generaţiilor următoare. Sau mergem cu valul şi privim numai înainte, aruncând istoria la gunoi?!


Citeste si...


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

3 Comments

brontozaurel · 7 Noiembrie, 2008 at 17:05

eu am cateva sute de DVD-uri cu desene animate big grin si inca mai vreau, nu-mi sunt de ajuns tongue inca imi place sa ma uit la desene happy

[P.S. – If I ever do grow up, I don’t want to be around for it tongue ]

bobu · 7 Noiembrie, 2008 at 17:31

claule, de colectia de tigari a lui taica-tau pe care am “filtrat-o” impreuna in a 9-a iti mai amintesti? io da! laughing

claus · 7 Noiembrie, 2008 at 20:33

@brontozaurel: Grow up fără probleme, într-un final toţi dăm în mintea copiilor tongue

@bobu: Îmi amintesc, cum să nu. Sper totuşi că el a uitat de cartuşele de Kent care aveau doar 8-9 pachete. Ai dracu bişniţari, mereu îl ţepuiau laughing

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail