Radio România şi taxele

Mai ascultă cineva Radio România? Nu mă întrebaţi care dintre posturi, habar n-am câte mai sunt, oricare din cele N posturi ale lor.

Eu unul n-am mai acordat radioul pe frecvenţa vreunuia dintre posturile Radio România de cel puţin 15 ani. Nici măcar nu le am memorate, cred că niciunul din aparatele de radio pe care le deţin n-a avut vreodată onoarea de a-mi desfăta auzul cu mirificele programe ale Societăţii Române de Radiodifuziune.

Cu toate astea plătesc taxa radio, ca orice plătitor de energie electrică, odată cu “factura pentru curent”. O fi normal, n-o fi, trebuie să trăiască şi posturile de stat din ceva, deci o plătim. Asta e, ne-am obişnuit deja să cotizăm la stat pentru orice rahat, nu ne-om împiedica acum de o amărâtă de taxă radio.

Societatea Română de Radiodifuziune nu se mulţumeşte însă cu banii adunaţi de la persoanele fizice şi, ajutată de o lege idioată (ca majoritatea legilor româneşti de altfel), strânge bănuţi frumoşi şi de la persoanele juridice, care sunt obligate să plătească taxa chiar dacă nu deţin un receptor radio. Aşa ne trebuie, dacă ne mănâncă-n cur şi ne facem firme, în loc să lucrăm la negru ca băieţii deştepţi şi să băgăm toţi banii-n buzunar. Plătim ce nu folosim, doar ca să aibă unii şi alţii ce mânca.

Prin 2006 m-a mâncat şi pe mine prin părţile sensibile şi m-am făcut patron. Aveam de gând nişte treburi, am făcut de fapt altele, una peste alta am ajuns la concluzia că în loc să mă angajez pot încheia frumuşel contracte comerciale, aşa că de vreun an şi jumătate nu mai sunt angajatul nimănui – cu avantajele şi dezavantajele ce decurg din treaba asta.

E, ca vajnic deţinător de firmă în ţara lui Papură Vodă numită din greşeală România, trebuie să mai plătesc încă o dată măreaţa taxă radio. Nu contează că o plătesc deja ca persoană fizică şi că sediul social al firmei e acasă (deci la adresa respectivă se plăteşte taxa radio), trebuie să mă scotocesc prin buzunare şi să mai cotizez  o dată la salariile oamenilor de la Radio România, pe care nici măcar nu-i ascult. Ba chiar şi pentru salariile celor de la firma angajată de SRR special pentru “identificarea, notificarea şi determinarea la plata taxei” a  infractorilor care nu vor să cotizeze de 2 ori pentru acelaşi rahat.

Şi uite-aşa m-am trezit dator 270 de lei la SRR, după calculele inteligente ale celor de la BPO Solutions. Habar n-am cum s-au făcut calculele, în notificare scrie că nivelul taxei pentru mine este de 10 lei şi că “încadrarea în această categorie s-a făcut potrivit informaţiilor publice […]”. N-am înţeles însă care ar fi categoria dar probabil că e cam ca la WordPress – uncategorized, ceva.

Una peste alta aş dori să informez recuperatorii de la BPOnushcumserele că voi plăti măreaţa taxă numai în momentul în care vor avea bunul simţ să-şi scrie notificările cu diacritice şi mai ales să-mi explice detaliat de ce există impunerea asta dublă în România, respectiv de ce pentru aceeaşi adresă trebuie să plătesc taxa radio de două ori – o dată pe persoană fizică, o dată pe juridică. Total vreo 12,5 lei/lună, în condiţiile în care nu mă interesează de nicio culoare programele Radio România. Aş plăti banii ăştia cu dragă inimă celor 2-3 posturi private pe care le ascult din când în când, în loc să cotizez la salariile unor bugetari care nici măcar nu ştiu cum se numesc şi ce emisiuni fac.

Aştept cu interes şi notificarea pentru taxa TV dar am rugămintea să fie pe hârtie un pic mai moale – asta cu taxa radio cam zgârie şi n-aş vrea să mă doară-n cur de ea la propriu.