Mi-am pus întrebarea asta de câteva ori şi am ajuns la concluzia că habar n-am unde să trag linie. Mai concret, nu ştiu dacă poţi fi sincer până la capăt, “scuipând” pe blogul personal tot ce ai pe suflet sau toate tâmpeniile care-ţi trec prin cap. Sau dacă atunci când îţi propui să scrii tâmpenii aiureli e bine să mai scapi şi câte o însemnare despre problemele personale.

Ca să fiu un pic şi mai concret dau un exemplu: acum vreo 2 luni mi-a murit un prieten de nădejde, pe care-l adoptasem în familie în urmă cu aproape 13 ani. Bineînţeles, eu fiind un tip aiurea pe blogul personal, am ales să nu scriu nimic despre subiect – doar nu era să par o babă smiorcăită care-şi plânge animalul de casă în văzul lumii, nu?

Poate trebuia să scriu, în fond şi din micile detalii personale scăpate pe blog ajungi să cunoşti cât de cât omul din spatele lui. Am ales să n-o fac şi n-aş fi adus vorba nici acum dacă n-aş fi vrut să  pun în discuţie problema din titlu. Mă rog, e puţin probabil să se transforme într-o discuţie dacă las numai ce-am scris mai sus, aşa că trebuie să bag şi un pic de fiere şi venin, poate-poate…

Să privim un pic 2 mostre din ce scrie un copil pe blog şi Twitter, după care să ne dăm cu părerea dacă-s chestii funny, de împărtăşit cu internauţii rătăciţi printre biţi şi bytes şi ajunşi taman pe blogurile noastre.

Blog:

cacacios-mic

Twitter:

twitter-cacacios-mic

Aşadar, onorate cetitoriu (dacă nu cumva vorbesc singur pe-aici), te provoc să te exprimi în legătură cu problema mea: scriem pe blog că ne-a murit animalul de casă şi am plâns ca babele tute, că ne-am căcat pe noi de la cafea cu lapte (o fi fost matern?!), că există ejaculare feminină (parol!), că ne plac femeile coapte care adoră sexul anal, că în tinereţe ascultam muzică lăutărească şi aveam freze de cocalari şi alte chestii oarecum intime sau ne cenzurăm şi încercăm totuşi să impunem nişte limite, chiar dacă ne-am propus să nu luăm blogăreala asta prea în serios?

Ah, şi o întrebare în afara concursului dar pe-aproape de subiect: ce aiureli te pot face să nu mai calci pe blogul unde le-ai citit?


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

4 Comments

Avatare · 23 Octombrie, 2008 at 11:18

Eu vad un blog personal ca un loc in care autorul isi prezinta niste idei, viziunea proprie despre anumite lucruri care au legatura cu el, vazute sau auzite, sau isi povesteste viata, daca aceasta iese din limitele banalului. Este necesar un minim de spirit artistic in exprimare, nemaivorbind de respectarea normelor gramaticale. Restul e smiorcaiala infantila…

claus · 23 Octombrie, 2008 at 11:44

Smiorcăiala ca smiorcăiala, dar de băşinile trase de “vecinul” de cabină la budă ce zici?

Ciupercutza · 23 Octombrie, 2008 at 12:07

Eh, posturile extrem de personale isi au rostul lor si demonstreaza ca blogerul “e si el om”. Depinde acum si de felul cum sunt descrise experientele personale …
Na, eu tocmai ce am scris pe blog ca-s fraiera :D Mai personal de atat ce vrei? :)) Te-am oripilat? :D

claus · 23 Octombrie, 2008 at 12:11

Nu, dar daca scriai ca nenea ala care sforaie la birou trage si niste basini puturoase de la prea multa cafea cu lapte, poate ma oripilai :))

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail