La vremuri noi… toate vechi

Am fost ieri la deschiderea anului ÅŸcolar – primul din viaÅ£a micului elev pe care l-am însoÅ£it – într-o ÅŸcoală generală bucureÅŸteană. M-am dus acolo cu speranÅ£a că voi retrăi, cumva, emoÅ£iile începutului de an ÅŸcolar de pe vremea când eram elev.

Am fost dezamăgit însă. Organizare slabă, discursurile la fel de sterile ca pe vremea comuniştilor, părinţii la fel de dornici să se pună bine cu învăţătoarele din prima zi (mai cu o floare, mai cu un cadou…). O staţie de amplificare fâsâind asurzitor în nişte difuzoare de pe vremea împuşcatului, o sală de sport renovată ultima oară probabil de Gheorghiu-Dej, un inspector şcolar cu faţă de Mr. Bean care citea un discurs imbecil de pe o foaie. O hărmălaie generală care lăsa să se vadă lipsa de interes a tutoror celor implicaţi în marea deschidere de an şcolar.

Trist, foarte trist. Aceleaşi dotări precare, aceiaşi comunişti pe post de educatori, la aproape 20 de ani de când am pornit pe un alt drum. Pe vremuri parcă organizarea era totuşi ceva mai bună, în rest nu s-a schimbat nimic. Nu ştiu de ce mă mir…