De Bucureşti. De aglomeraţie, praf, mizerie, ţigani, ţărani mutaţi la oraş, mâncători de şaorma cu boturile pline de zoaie dar cu aere de oameni daţi prin lume. De blocuri ceauşiste, semafoare, intersecţii gândite cu curul, maşini de fiţe conduse de blonde proaste, accidente stupide, treceri de pietoni pătate de sânge.
Probabil că nu-s singurul care s-a săturat de toate astea, tot mai mulţi bucureşteni “migrează” prin localităţile învecinate, în căutarea liniştii şi a aerului ceva mai respirabil decât cel din capitală. Aer care se găseşte din ce în ce mai rar, cred că în curând o să umblăm cu butelii de oxigen după noi şi cu măşti pe faţă, dac-o să vrem aer curat. Şi totuşi se mai găseşte câte-un colţişor în care ţi-ai putea trăi viaţa relativ în linişte, respirând aer curat. Implică nişte costuri pentru teren, casă şi utilităţi, dar nimic nu e imposibil. Aşa că sunt pe zi ce trece mai hotărât să fac pe dracu-n patru şi să mă mut într-o căsuţă modestă, construită cu banii luaţi pe apartamentul din Bucureşti, undeva unde să pot respira în voie. Visul bucureşteanului sătul, deh…
Mă gândesc că orice om normal, care ştie ce înseamnă viaţa în capitală, ar trebui să-şi dorească să scape din infernul ăsta. Cu toate astea, mai sunt ţărani care vor să vină la Bucureşti. Îşi vând terenuri, case sau alte proprietăţi ca să-şi cumpere apartamente în Bucureşti. Cunosc cazuri, nu vorbesc prostii.
Le-aş povesti că s-au dus vremurile când buletinul de Bucureşti era mare chestie şi că acum e de plecat din Bucureşti, nu de venit, dar ce folos? Au moştenit din tată-n fiu complexul de a fi ţărani şi visul de a avea apartament în Bucureşti. Chiar dacă muncesc de ani buni aici şi s-au integrat în societate nu pot scăpa de gândul că sunt de la ţară, motiv pentru care se îmbracă numai cu haine de firmă scumpe dar care arată ca dracu, bântuie numai prin localuri scumpe dar pline de cocalari şi visează zi de zi la apartamentul lor propriu în Bucureşti. Două camere confort 2, într-un cartier mizer şi plin de ţigani dar în Bucureşti. Şi al lor.
Veniţi fraţilor, capitala vă aşteaptă. Cu mizerie, praf, zgomot şi alte binefaceri ale vieţii capitaliste. Veniţi şi transformaţi-vă-n bucureşteni, eu vreau să fiu ţăran şi să respir aer curat. Facem schimb?
Şi când te gândeşti că eu mâine vin exact în stâna aia cu metrou…
Ultima însemnare a lui INconstantIN: Preoţii pedofili şi tradiţiile
Eu cunosc multe persoane care vin la facultate in Bucuresti tocmai pentru ca e aglomeratie si deh..capitala.. 8-|
Ultima însemnare a lui Cezara: In Bacau.
@INconstantIN: Fă-ţi provizii de aer curat nene, aici e irespirabil. Sau nu mai suport eu, dreaq ştie…
@Cezara: Eu cunosc persoane care au venit aici pentru facultate, s-au angajat (tot aici) pe posturi bune, şi-au luat apartamente, ce mai, au devenit bucureşteni. Acum, după câţiva ani buni, sătui de aglomeraţia pe care o căutaseră (şi la care au contribuit, de altfel, ca noi toţi), şi-au cumpărat teren prin apropiere şi se mută din oraş.
Eu sunt nascut si crescut in Bucuresti… pentru mine tot ce enumeri tu mai sus: “aglomeraţie, praf, mizerie, ţigani, ţărani mutaţi la oraş, mâncători de şaorma cu boturile pline de zoaie dar cu aere de oameni daţi prin lume. De blocuri ceauşiste, semafoare, intersecţii gândite cu curul, maşini de fiţe conduse de blonde proaste, accidente stupide, treceri de pietoni pătate de sânge.” e ceva normal… pentru mine asta inseamna normalitate, probabil daca m-as muta acum intr-un loc linistit, uitat de lume, as inebuni dupa 2-3 ani. Asta e… sunt condamnat!
Si eu sunt nascut si crescut in Bucuresti, ca si tata de altfel (deci ma pot numi bucurestean din tata-n fiu :D ). Probabil ca n-as rezista nici eu departe de “normalitatea” asta dar as putea, de exemplu, sa locuiesc intr-o localitate invecinata si sa lucrez in Bucuresti. De fapt, la asta ma si refeream.
Facem schimb. Eu nu as pleca din Bucuresti. Mi-s de la tara( orasel, mai exact, care se degradeaza pe zi ce trece), recunosc.
Am fost zilele astea pe-acasa, la ai mei. Primele zile parca am fost drogata: m-am plimbat desculta prin curte, cu toate insistentele maica-mii de a-mi lua papuci, am mirosit fanul( miroase a…copilarie), am cules iarba numai sa-i simt mirosul crud, m-am suit in copaci dupa fructe, am facut baie in lacul din fundul gradinii la primele ore ale diminetii. Insa, dupa vreo doua zile mi s-a facut dor de Bucuresti, de Cismigiu, de agitatie( pacat ca actorii au intrat in vacanta, tare as fi mers la un teatru)de galagie. Si uite-ma din nou in capitala, la o cura de smog. :d
Daca e suficient de aproape de Bucuresti pentru a putea locui acolo si lucra aici, facem.
Nu-i, e distanta de vreo 3 ceasuri.
Nasol. In cazul asta tre sa dai la pachet si un loc de munca/afacere/bilet castigator la loto :D
Aiurea, cam nasol, nu te pot ajuta. :D
Macar o pila la Ogica, ceva? :D
Ok, cu pila merge. Eu iti pun o vorba buna, dupa care iti dau in bobi, iar tu fa bine de-ti cumpara bilet.
Ghioc ai? In bobi n-am incredere :D
Punctul pe i.
Stii insa care e problema mea? Daca toti vrem sa migram pe langa Bucuresti, unde concentratia de tarani e la fel de mare, ce anume rezolvam? :D
Ultima însemnare a lui zvoner: Oprescu, motociclistii si ATV-istii. Cum sa faci un bine prost.
Păi… facem exact ce zicea Băselu că am făcut cu romanii/italienii: ei ne-au ocupat oraşul, noi le cotropim satele :D
Comments are closed.