Fiecare dintre noi a trecut în viaţă prin perioade mai agitate. Cu mult zgomot, gânduri de schimbare, (auto)reproşuri, păreri de rău, poate chiar cu schimbări radicale (unele benefice, altele regretate mai târziu). În momentele alea ne doream rezolvarea problemelor, calmarea apelor sau măcar o vagă îndulcire a situaţiei. Într-un cuvânt liniştea. Care, mai devreme sau mai târziu, a venit.
Întrebarea e: ce te faci când e prea linişte şi începi să regreţi zgomotul şi agitaţia de altădată?
Linistea e doar o perioada de respiro, dupa care ti se tulbura din nou apele. Vorba lui Sorescu: daca suntem condamnati, de ce nu suntem mulsi pana la capat? de ce nu se merge pana la capat?
=(( I get depressed
nu suport linistea, traiesc pentru agitatie (*)
Ultima însemnare a lui brontozaurel: perpetuand stereotipuri – un nou episod
Ia-uite, si altii ca mine tanjesc dupa putina liniste, timp in care ma pot odihni pentru urmatoarea furtuna, dar vad ca de ceva vreme o astept si nu mai vine.
Sparg cate-o fereastra la vecin :d . Apoi se intampla ca-n Presul de Baiesu, evenimentele se tin lant si iesim din plictiseala :d/
Ultima însemnare a lui Cristi: Albume de vacanta
@Laura: La treaba cu linistea dinaintea furtunii ma gandesc de cate ori am o perioada mai calma, mai exact la ce uragan ma mai asteapta :)
@brontozaurel: Si eu prefer agitatia in general dar de la o vreme parca m-as retrage pe o plaja exotica, sa savurez in liniste un coctail si sa admir un peisaj de vis fara sa ma deranjeze nimeni (decat, eventual, vreo bastinasa sexoasa :D )
@Cristi: Nu stiu cum dar prima data am citit “mai sparg cate-o vecina” :)) Aia da metoda antiplictiseala :D
Eu de obicei prefer linistea :D
Cand e prea liniste ma uit la un film :))
Ultima însemnare a lui Cezara: In Bacau.
De groază, să ţipe lumea mult prin el? :))
Cand e liniste tip de plictiseala!!!:d
Ultima însemnare a lui DBlog: Obsesia zilei
Comments are closed.