Şantiere, gropi, praf, trafic, aglomeraţie dar mai ales zgomot. Într-un cuvânt Bucureşti. Oraş pe care toţi îl hulim dar sunt convins că marea majoritate îl şi iubim. Eu unul mai visez câteodată să-mi iau bocceluţa-n spinare şi să pornesc în căutarea unui loc mult mai liniştit în care să-mi duc traiul dar aş putea să fac pariu că mi-ar lipsi mizeria asta de Capitală.
Dacă ei pot trăi liniştiţi aici, cu tot zgomotul care se-aude pe fundal (şi era doar 6 dimineaţa), trebuie să reuşim şi noi…
PS: Trist dar adevărat – se pare că un om şi-a luat zborul, precum porumbeii de mai sus, spre zări mai bune. Nu l-am cunoscut dar îl citeam cu plăcere, câteodată, în tăcere… Odihneşte-te în pace, Alex!