Şantiere, gropi, praf, trafic, aglomeraţie dar mai ales zgomot. Într-un cuvânt Bucureşti. Oraş pe care toţi îl hulim dar sunt convins că marea majoritate îl şi iubim. Eu unul mai visez câteodată să-mi iau bocceluţa-n spinare şi să pornesc în căutarea unui loc mult mai liniştit în care să-mi duc traiul dar aş putea să fac pariu că mi-ar lipsi mizeria asta de Capitală.
Dacă ei pot trăi liniÅŸtiÅ£i aici, cu tot zgomotul care se-aude pe fundal (ÅŸi era doar 6 dimineaÅ£a), trebuie să reuÅŸim ÅŸi noi…
PS: Trist dar adevărat – se pare că un om ÅŸi-a luat zborul, precum porumbeii de mai sus, spre zări mai bune. Nu l-am cunoscut dar îl citeam cu plăcere, câteodată, în tăcere… OdihneÅŸte-te în pace, Alex!