Iluzie optică electorală

Mă uitam mai devreme pe geam la un nene de dimensiuni considerabile (Piedone style). Se plimba prin faÅ£a blocului ÅŸi se uita în jur, atent la fiecare detaliu – dacă e curat spaÅ£iul verde, cum sunt tăiate boschetele, dacă pomii sunt îngrijiÅ£i, dacă avem flori în grădiniţă. Se uita cu dispreÅ£ la maÅŸinile parcate pe iarbă, la beÅ£ivul care urina după un garaj, la cutiile de bere aruncate pe jos de tovarăşii lui de beÅ£ie…

Mi-ar fi plăcut să fie Piedone, aÅŸ fi avut un motiv să mă duc mâine la vot. AÅŸ fi zis “uite, frate, unul care va face ceva ca primar, dacă acum când e doar candidat se plimbă singur, fără staff ÅŸi televiziuni, pentru a vedea ce probleme are sectorul ăsta!”. Din păcate nu era el, pentru că în România nu există politicieni gospodari, care vor cu-adevărat să rezolve problemele comunităţii, ci doar politicieni vedete, care zâmbesc frumos la cameră ÅŸi “recită” discursuri scrise de alÅ£ii.

Cred că mâine voi prefera o plimbare prin oraÅŸ în locul deplasării la secÅ£ia de votare. Nu de alta dar în perioada asta BucureÅŸtiul miroase a tei înfloriÅ£i, nu a rahat ca politicienii…