Au trecut exact 18 ani de la primele alegeri libere (cică) din România postcomunistă, alegeri la care au fost prezenţi la vot peste 85% dintre românii cu dreptul ăsta. Că habar n-aveam pe ce lume trăim şi am ales tot comuniştii (fardaţi) e altă poveste, cert e că ne-am dus cu mic, cu mare la vot. Poate de bucurie că ne puteam exercita în sfârşit dreptul ăsta, poate pentru că aveam impresia că votul nostru chiar contează, cert e că am fost acolo şi am votat.
18 ani mai târziu ştim deja că prin votul nostru din 20 mai 1990 n-am reuşit decât să legitimăm instalarea la putere a ciocoilor noi, cu nimic mai buni decât ăia vechi şi la fel de dornici de înavuţire. Că au fost fesenişti, pedeserişti, pedişti, penelişti, chiar nu mai contează, s-au dovedit la fel de puşi pe căpătuială şi de incapabili toţi. Şi fiind toţi o apă şi-un pământ, singura modalitate de a-i amenda pe iubiţii noştri politicieni e neprezentarea la vot. Frustrant, nu?
Brucan s-a înÅŸelat amarnic, au trecut aproape 20 de ani ÅŸi parcă suntem chiar mai stupid people…