Să revenim la aiurelile cotidiene, după o pauză ceva mai lungă decât anticipasem. Trebuie să recunosc că am fost tentat (şi încă mai sunt) să nu mai revin la nicio aiureală dar cred că totuşi o să mai pângăresc niţel imaculatul canvas al acestei sublime instalări de WordPress cu scrijeliturile mele pseudobloggeristice. Nu de alta dar încă mai ajung câţiva rătăciţi pe-aici şi tre’ să găsească marfă proaspătă şi în cantităţi apreciabile (fiind vorba de România, calitatea contează mai puţin).
Aşadar, să istorisim în câteva vorbe ce aiureli am mai făcut de vineri încoace. Începem cu vineri, când mi-am urcat posteriorul din ce în ce mai voluminos (m-am lăsat de fumat acum vreo 3 săptămâni, remember?) în voiture şi am purces la drum de seară (cadâna-n dreapta, gipiesu’ pe bord, 150 km/h exact pe unde-au pus ăştia camere, tot tacâmu’) până hăăăt… la Sinaia. Hotel belea, cazare moka, mic dejun meltenesc (suedez cică da’ meltenesc e mai potrivit, că băgau meltenii în ei câte 3 porţii, dacă tot era haleală fără număr), soare, 21-25 Celsius, palinci, ciorbiţe, fripturi, berici, cârciumi naşpa, meci de box văzut pe bucăţi din cauză de jumătate pasionată de Mega Ianţu, peruanii de la Sin Fronteras cântând în Sinaia ca anul trecut, plimbare prin Ploieşti la întoarcere, mici la Cocoşatu’… ce mai, belea! Ah… plus borduriade-trotuariade şi în Sinaia şi în Ploieşti, că doar au şi ei primarii în campanie electorală.
Are tata şi poze (cam 1,3 GB) da’ fiind cam leneş din fire le-a făcut pe automat şi au ieşit de parc-ar fi colorate cu tempera. Punem totuşi câteva în zilele următoare, să vază lumea că ne-am plimbat. Deocamdată doar 2 cu trotuariadele electorale…
…
Mie mi-ar fi ruşine în locul unuia cu pseudonim de personaj de film să candidez pentru vreo funcţie de primar. Bine, teoretic ar fi trebuit să-i fie ruşine şi să se erijeze în apărătorul consumatorului român, prostind astfel mulţimea care încă mai crede probabil că îi mai pasă cuiva de ea. Aş zice şi de ce mi-ar fi ruşine da’ mi-e să nu iasă dracu’ ăsta primar, că vreau şi eu un loc de parcare… Să zicem că începe cu ş, continuă cu pa şi se termină cu gă şi că subsemnatul îşi aduce aminte de cel puţin o situaţie în care personajele-astea de film au luat-o. În sacoşă, nu în gură.
…
Stella Artois made in Romania nu merge deloc după Bavaria made in Holland. Adică, mă rog, după nr. 6 merge cam orice, da-ţi rămâne totuşi un gust amar…
…
Încheiem cu un banc, doar de-aia avem Yahoo! messenger, să mai primim un mass – două cu bancuri…
Unei ţigănci îi venise sorocul să nască într-o intersecţie… Un poliţai vrea s-o ajute şi o incurajează:
– Hai că poţi, împinge!
Ţiganca avea gemeni. Scoate unul dintre ei capul afară, se uită, intră la loc şi îi zice celuilalt:
– Coaie, hai prin spate că pe-aici sunt gabori!