Vorbeam în însemnarea anterioară de nesimţirea vecinilor mei, care-şi aruncă gunoaiele pe geam în loc să le ducă la ghenă. Azi am urmărit un pic şi activitatea unei tanti care face curat în bloc şi prin faţa lui, fiind plătită pentru asta. Trecând peste faptul că majoritatea gunoaielor pe care le adună n-ar fi acolo dacă stimaţii mei vecini ar avea bunul simţ să le arunce unde trebuie, n-am putut să nu constat că nici după aşa zisa curăţenie nu se poate spune că s-a dus mizeria. Asta din două posibile motive: ori se adună prea multe gunoaie şi tanti nu face faţă, ori îşi face şi ea datoria ca toţi românii, din 2 în 3, din cauză că e plătită prost. Sau poate e doar nesimţită şi ea, că doar e româncă…
Ajung astfel la o altă problemă a noastră, a românilor – superficialitatea. Muncim numai cât să nu ni se scoată ochii că nu facem nimic sau, adaptat la situaţia de mai sus, strângem “grosul” gunoiului şi aruncăm restul sub preş. Exemplificarea mai jos, prin câteva poze făcute după ce tanti femeia de serviciu “şi-a terminat” treaba.
Trecând (iar) peste faptul că n-au ce căuta în faţa blocului bureţi de bucătărie, ambalaje de absorbante intime, sticle goale şi reviste, se văd clar resturile de gunoi “de sub preş” şi sacul abandonat lângă bancă. Nesimţirea celor care aruncă gunoaiele + superficialitatea femeii de serviciu = mizerie continuă şi fără nicio şansă de a dispărea vreodată complet.
Bonus: nişte gunoaie care nu vor dispărea chiar niciodată, fiind aruncate de prea simţiţii mei vecini pe garajele din apropiere:
Nu-ţi vine să te mai uiţi o dată la filmul ăsta, să pui mâna pe gun şi să ajuţi un pic selecţia naturală?!