N-ai murit? Atunci scoate banu’!

Într-o zi cu soare, o domnişoară cobora din autobuz. Visătoare, se gândea la ale ei, la viaţa de rahat din Capitala în care poposise de câţiva ani, la cât de greu se descurcă o femeie singură în ţara bărbaţilor. Neatentă fiind, ea încearcă să traverseze prin faţa autobuzului dar e oprită din drum de o maşină care o loveşte în plin. Câteva secunde nu mai vede şi nu mai aude nimic, după care încet-încet îşi revine, se ridică, schimbă câteva vorbe cu şoferul maşinii care o lovise şi pleacă spre casă. Merge greu dar îi mulţumeşte lui Dumnezeu că mai trăieşte.

Până aici nimic deosebit, se întâmplă zi de zi astfel de accidente. Continuarea însă e demnă de filmele SF, după umila mea părere: şoferul era mare mahăr într-o instituţie publică (nu spun care… încă) şi când a văzut că n-a reuşit să omoare domnişoara a început să-i facă avansuri. Dupa ce a fost refuzat, şi-a dat seama că are maşină bengoasă şi i-a cerut fetei bani pentru parbrizul spart. N-a avut succes, situaţia fiind de-a dreptul ridicolă, şi câteva luni a lăsat-o baltă.

N-a lăsat-o baltă însă firma de asigurări care, după ce i-a decontat tovarăşului reparaţiile maşinii, a acţionat domnişoara în instanţă pentru recuperarea cheltuielilor. Urmează procesul, pe care probabil că-l va câştiga societatea de asigurări – au trecut câteva luni şi e destul de greu să cauţi martori pe care să-i prezinţi la tribunal. Plus că nefiind pe trecerea de pietoni, domnişoara a fost găsită vinovată de accident!

Mi se pare incredibilă povestea şi totuşi e cât se poate de reală. Unde se întâmplă? În România, bineînţeles, ţara în care pentru mahării din instituţiile publice se aplică alte legi decât pentru muritorii de rând. Sau ţara în care societăţile de asigurări sunt de-a dreptul penibile.

De reţinut deci: ai dat peste un pieton şi nu l-ai omorât? Cere-i banul!