Skip to content

Iubeşte-ţi aproapele

  • by

Dacă aş scrie că de câteva zile am motanul bolnav probabil că ar fi prea personal şi n-ar interesa pe nimeni. Dar dacă m-aş referi la dragostea pentru animale? Sau la specimenele care, bipede şi cuvântătoare fiind, merită mai degrabă titulatura de “animale” decât de “oameni”? Dacă m-aş întreba ce mai fac imbecilii care apăreau acum câteva luni la TV, chinuind o biată pisică numai pentru că puteau s-o facă? Probabil că sunt bine mersi, n-am mai urmărit subiectul dar ştiu cât pot fi de egoişti şi nepăsători oamenii…

Am trăit cu pisică în casă de când mă ştiu şi nu cred că-mi mai pot imagina cum ar fi fără un animal în preajmă. Cum ar fi dacă, ajuns acasă plin de spume, după ore bune de colindat prin Capitala din ce în ce mai aglomerată, n-ar mai avea cine să mă calmeze dintr-o singură privire. Cum ar fi dacă, atunci când oricine altcineva mă enervează, n-ar mai avea cine să mă facă să zâmbesc doar fugărind o bucată de staniol prin casă, sau pândind după uşă un moment prielnic pentru a-mi sări la picioare…

Cei care n-au avut animale probabil că râd acum, la fel ca nenea care m-a făcut nebun mai devreme, când i-am zis că mă duc cu pisoiul de 2 ori pe zi la injecţii. Sau la fel ca idioţii care jucau fotbal în scara blocului, cu pisica pe post de minge, şi apăreau la televizor pentru faimoasa lor ispravă. Cei care ştiu ce înseamnă însă îşi vor privi animalul de casă, îl vor mângâia şi-i vor promite că-l vor îngriji la fel ca mine, dacă va fi cazul. Şi-i vor păstra, desigur, un loc de cinste în propria arcă, atunci când indiferenţa semenilor noştri va distruge tot ce ne înconjoară…


Citeste si...


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail