Citeam mai devreme la Arhi un articol despre divergenţele de opinie. Cam în acelaşi timp, un nene cu nick foarte sugestiv comenta aici, la început destul de cuminţel, după care a luat-o uşurel pe arătură. Motiv pentru care subscriu la ce zice nenea Arhi şi pun aceeaşi întrebare: de ce nu putem frate să ne contrazicem pur şi simplu, cu argumente, şi simţim nevoia să ne bălăcărim de fiecare dată?
Ce scriu eu e gândit cu materia mea cenuşie, nu pretind că le ştiu pe toate şi sunt de acord că sunt subiectiv de multe ori. Asta nu te împiedică să mă contrazici, dar bunul simţ ar trebui te împiedice să mă jigneşti sau să mă înjuri. Poţi chiar să mă iei la mişto, dacă asta te aranjează şi dacă reuşeşti să păstrezi o minimă decenţă în comentariile tale.
Urăsc sintagma “tipic românesc” dar sunt nevoit să mă gândesc la ea din ce în ce mai des. Argumentul “eşti de 2 lei”, în locul altora care să denote măcar vagi urme de inteligenţă, este, într-adevăr, tipic românesc.