Stau câteodată şi cuget (adânc rău) dacă să mă implic în câte un război care nu-i al meu. Şi nu e vorba de faze de prost gust de genul “x a zis că y e idiot”, unde y e vreo cunoştinţă de-a mea pe care simt nevoia s-o apăr. Nu, e vorba de războaie pornite aiurea, numai pentru că se poate, de către personaje care n-au alte argumente în afară de antipatia faţă de cel pe care-l atacă şi, eventual, diverse zvonuri care circulă aiurea.

Simt nevoia să mă implic uneori, chiar dacă n-am nicio legătură cu războiul respectiv, dacă am mai multe date despre persoana (sau firma) aflată în defensivă decât va avea vreodată războinicul. Asta pentru că el, justiţiarul, nu va testa niciodată serviciile celui pe care-l atacă, mulţumindu-se cu argumentul suprem “în domeniul cutare, românii sunt de căcat”, de parcă el ar fi vreun american rătăcit pe plaiurile mioritice. Am întâlnit atitudinea asta atât de des în ultima vreme încât mi s-a acrit. Critic şi eu destul de des, dar îmi place să cred că mă bazez pe experienţele personale atunci când zic de unul sau de altul că-s de rahat, nu pe vorbele altora sau pe idei preconcepute.

Mai simt nevoia să mă implic atunci când cineva încearcă să-şi facă loc într-un domeniu dând puternic din coate şi împroşcând cu noroi în stânga şi-n dreapta, fiind convins probabil că ăsta-i secretul succesului – compromiterea adversarului prin orice mijloace. Ştiu, respectivul tocmai a descoperit apa caldă şi crede că toţi ceilalţi se spălau cu apă rece înainte de marea lui revelaţie şi că, de-acum înainte, toată lumea i se va închina lui pentru descoperirea epocală. Războinicul nostru scapă însă din vedere un lucru – atunci când porneşti pe un drum deja bătătorit, există alţii care au un avans considerabil şi pe care-ţi va fi greu să-i ajungi din urmă doar criticându-i aiurea. Trebuie să ai argumente, să vii cu ceva nou, să demonstrezi că diferenţa dintre tine şi ei nu constă doar în vorbe goale.

Cum spuneam, de multe ori simt nevoia să mă implic în războaiele altora, dacă le consider nedrepte. N-o s-o fac totuşi, pentru că prefer să-mi duc propriile războaie, cu propriii inamici. Care din fericire sunt puţini, poate tocmai pentru că nu mă implic aiurea în bătăliile altora…


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.

3 Comments

astalosz · 14 Ianuarie, 2008 at 01:13

Asa se intimpla in general nou venitii cred ca le stiu pe toate, mai ales daca au o virsta frageda. Ar trebui sa te implici ajutindu-i sa inteleaga ca mai au multe de invatat si eventual sa-i inveti. Dupa cum scrii cred ca ai ceva experienta de viata. Bafta!

claus · 14 Ianuarie, 2008 at 16:30

astalosz, fiecare trebuie să înveţe pe propria piele lucrurile astea… Merci pt. aprecieri dar n-am ce învăţa pe nimeni…

kala · 14 Ianuarie, 2008 at 17:19

mi-as permite o nuantare: nou venitii sau neavenitii…

kala a scris ultima oară: … si de la capat

Comments are closed.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail