Pentru că la început de an toată lumea îşi face planuri, nu puteam să mă ţin departe tocmai eu de astfel de practici. Probabil pentru că am început anul ăsta mult mai odihnit decât l-am încheiat pe precedentul. N-o să mă refer aici la planurile privind statutul social, viaţa de familie, numărul de amante, etc, ci la planurile referitoare la prezenţa online. În blogosferă sau pe lângă, în .ro sau alte tld-uri, în limba maternă sau în alte limbi de circulaţie mai largă, planurile există şi cel puţin unul dintre ele va fi pus în aplicare luna asta.
Observând că încet-încet aiurea.eu se cam distanţează de ce-am intenţionat eu iniţial (o trecere în revistă a aiurelilor din viaţa cotidiană, online sau nu), m-am decis să dau drumul unui proiect mai “serios”, care-mi vâjâie de ceva vreme prin cap. N-o să fie vorba despre un alt blog cu diverse sfaturi despre blogging, scris de cineva cu prea puţină experienţă în domeniu pentru a se crede guru (în ultima vreme apar ca ciupercile după ploaie specialiştii în blogging cu 2 luni vechime), ci o să fie vorba despre un proiect care să reflecte experienţa mea de viaţă, probabil mai vastă decât a altora deja “celebri”. Şi, mai presus de toate, despre ridicarea anumitor pasiuni sau hobby-uri la rang de meserie. Domeniul există, sloganul de asemenea, câteva materiale sunt pe drum, deci ar cam fi toate premizele pentru a trece la treabă. Şi voi trece, lăsând aiurea.eu să devină ce am intenţionat la începuturi – un blog cu şi despre aiureli – şi tratând subiectele mai serioase în altă parte.
În plan personal, singura strategie pentru anul ăsta (pe care o pot face publică) ar fi o mai bună gestionare a timpului şi a resurselor. Ştiu, toată lumea îşi propune asta dar puţini reuşesc, mai ales dacă e vorba despre dezordonaţi din naştere ca mine. Anul ăsta o să încerc însă o altă abordare, şi-anume crearea unei dezordini ceva mai ordonate, care să-mi permită să-mi aleg mai bine priorităţile. Probabil n-are niciun sens ce zic, dar pentru mine are. Cel puţin aşa cred în momentul ăsta, când am gândurile destul de clare în minte. Cred că asta e de fapt cheia reuşitei unui plan de viitor, să acţionezi cât încă ai proaspete în minte ideile pe care vrei să le aplici. Tocmai asta am uitat în 2007, poate ăsta e şi motivul pentru care nu-l pot considera un an reuşit.
În rest, mă voi ghida şi anul ăsta după motto-ul care mă guvernează de ceva vreme – Carpe Diem – cu deosebirea că nu-l voi mai lăsa să preia controlul asupra planurilor mai sus menţionate. E frumos să trăieşti clipa dar un pic de planificare nu strică nimănui… poate chiar ajută.