servicepackAcum vreo 2 săptămâni, când am trecut la Linux din cauza nervilor provocaţi de Vista, am zis să mai las o vreme şi panarama de Windows instalată, până mă lămuresc dacă am tot ce-mi trebuie pe noul sistem de operare.

Aseară m-a mâncat undeva şi, văzând că a apărut deja Release Candidate la Service Pack 1, am zis să fac o probă. Nu de alta dar eram curios ce aduce nou. Am descărcat nişte treburi de-aici, am citit instrucţiunile şi i-am dat bătaie. Habar n-aveam că mă aşteptau 5 ore de pregătiri, instalări şi alte bălării!

Da, aproape 5 ore a durat. După ce rulezi fişierul SP1cppRK.cmd din arhiva pe care ai descărcat-o, îi dai un check for updates. Şi găseşte unul. Instalezi, reboot (că doar e Windows, trebuie reboot după orice rahat), iar check for updates, mai găseşte unul, iar instalezi, iar reboot… Într-un final, după ce mai cauţi iar update-uri, îţi găseşte şi Service Pack-ul. Pe care-l instalează în vreo 2 ore, cu 2 reboot-uri şi 3 “stages“.

După atâtea ore de aşteptare, tot ce am observat e că parcă (subliniez, parcă) se mişcă un pic mai bine. Mai multe poate observ mai încolo, momentan nu-mi mai arde. Când mă gândesc că în alea 5 ore instalam cel puţin 2 sisteme de operare, chiar mă mir că am avut atâta răbdare.

Deocamdată mă întorc la Ubuntu, parcă se mişcă mai bine ăla…


Citeste si...


@aiurea

Comentator foarte renumit pe scara lui de blog. Comentrollează orice, oricând şi fără să i-o ceară nimeni.


aiurea.eu | aiureli despre nimic | Toate drepturile rezervate | Si stangurile la fel.
Atentie! Acest site (poate) contine (si) articole care nu au (aproape) nici o legatura cu realitatea.
Aiureli pe mail