Sâmbătă, 16 Decembrie 1989, într-o unitate militară de pe lângă Ploieşti… Părinţii veniţi în vizită desfac sacoşele cu bunătăţi şi-şi îmbie copilul, îmbrăcat în haine militare ponosite, să mănânce: “Hai mamă, măcar gustă un pic, am stat 10 ore la coadă pentru puiul ăsta”. Militarul e obosit, sătul deja de armată, cu bătăturile (provocate de pasul de defilare exersat pentru jurământ) încă proaspete. Ar da orice să poată mânca puiul la grătar acasă, în faţa bradului deja împodobit, ca în alţi ani…
Când se pregătea să dea atacul asupra puiului rumen şi cald încă, intră ofiţerul de serviciu. “Rog toţi vizitatorii să se pregătească de plecare, orele de vizită s-au încheiat!” Toată lumea e dezorientată, nimeni nu înţelege cum de s-au încheiat orele de vizită, e încă devreme. Părinţii îşi pupă odraslele şi se îndreaptă în tăcere spre maşină. Nu ştiau că nu-şi vor mai vedea copilul decât peste 3 luni…
Sună goarna, toţi militarii se adună pe platou. Se face apelul, după care sunt încolonaţi şi trimişi la rastelele de arme. Nimeni nu ştie ce se întâmplă, nimeni nu ştie că va urma o perioadă de instrucţie intensivă, că vor dormi cu armele în pat, că va suna goarna de 3-4 ori pe noapte, că nu mai există învoiri, permisii, ieşiri la cârciuma din sat…
Era 16 decembrie, la Timişoara începea Revoluţia. Militarul ai cărui părinţi fuseseră goniţi urma să afle asta abia pe 21 decembrie, şi atunci doar că “ungurii sunt la graniţă şi trebuie să ne apărăm ţara”. Va afla mai multe pe 22 decembrie, dar asta povestim atunci, mai sunt câteva zile…
N-au scris mulţi astăzi despre împlinirea a 18 ani de la începutul Revoluţiei din decembrie, dar sunt şi mai puţini cei care au trăit evenimentele. Şi poate nu vor să-şi aducă aminte de ele…
pfff, man…grele vremuri ai prins. asa v-au mintit? ca vin ungurii ?
Pai, chiar ungurii aprinsesera (aparent) flacara. Laszlo Tokes, zic.
Comments are closed.