Îndeletnicirile de bază ale românului de sărbători – mâncatul și băutul – au pus stăpânire și pe mine zilele-astea, ținându-mă oarecum departe de aiurelile internetosferice. N-am făcut excese, ca ăia de-i vezi pe la TV că ajung la spital după ce-au devalizat oalele cu sarmale și kilometri de cârnați, da’ am băgat și eu la burdihan ca tot românul, adică mult.
În pauzele dintre înfulecări m-a mai chinuit talentul nițel, adică m-am jucat un pic cu header-ul, încercând să dau o oarecare notă de sărbătoare și blogului. Boală grea, deh… de Crăciun ne împopoțonăm casele, balcoanele, brazii, mașinile, nevestele, amantele, copiii din flori, blogurile de ce nu? Deocamdată nu mă declar mulțumit dar mai am timp, între două șprițuri poate-mi mai vine inspirația și mai schimb pe ici-pe colo.
Am mai dat cu geana și pe la TV, până am văzut un dobitoc care făcea glume stupide, făcându-se că nu-și amintește ce sărbătorim de fapt de Crăciun. “Parcă s-a născut cineva azi, nu? Cine? Chiar s-a născut cineva azi?” Frământări de genul ăsta avea omul, în timp ce dansa în club cu ochii după gagici. Probabil că respectivul își va aminti de Crăciun ca de Ziua în care m-am îmbătat ca porcul și am agățat două blonde. Ca tot românul dealtfel (și nu numai), care sărbătorește orice altceva în perioada asta, numai Nașterea lui Iisus nu…
Acestea fiind zise, mă întorc la lupta crâncenă cu sticla de vin, după care mai vrăjesc nițel cozonacul și poate mai aiurez ceva pe-aici. Dacă mai văd să scriu… Spor la treabă (a.k.a. băut și mâncat) în continuare!