Hai să dau şi eu nişte detalii despre scurta călătorie peste graniţele patriei, pentru amatorii de astfel de povestiri.
În primul rând, când treci graniţa arătând doar buletinul, fără ca măcar să te dai jos din maşină, ai o senzaţie de BINE. De bine de-ăla aproape orgasmic, când zâmbeşti tâmp şi ţi se pare că eşti buricul Pământului. Şi dacă mai vezi şi nişte bulgari traşi pe dreapta şi controlaţi prin toate găurile, chiar te simţi BINE.
După care intri pe autostrăzile ungureşti şi-i dai bice, fericit că ai scăpat de şoselele infecte ale spaţiului carpato-danubiano-băsescian. Şi începi să-ţi aduci aminte de vajnicul nostru preşedinte-jucător, de pe vremea când era ministru la transporturi şi debita tâmpenii gen “n-avem nevoie de autostrăzi, mai întâi trebuie să refacem drumurile existente”. Şi în prima fază începi să injuri, după care îţi dai seama că tocmai ai ieşit din ţară, aşa că te bucuri de peisaj şi-i laşi în plata Domnului pe băseşti şi alte specimene asemănătoare.
Dacă de la Bucureşti la Arad faci vreo 8 ore, cam aceeaşi distanţă prin Ungaria şi Austria o faci în 4-5 ore. De la Szeged până la Viena mergi numai pe autostradă, fie ea ungurească sau austriacă. Din Ungaria în Austria treci la fel de lejer, arătând doar buletinul (mai precis cartea de identitate) unor vameşi plictisiţi, care se uită pe actele tale numai ca să nu te simţi jignit. În 3 zile am trecut de 6 ori graniţa de la unguri la austrieci (şi invers) şi niciodată n-a durat mai mult de 1 minut operaţiunea. Cam astea-s momentele când simţi cu adevărat că suntem în UE, departe de mizeria din ţară, aceeaşi ca înainte de 1 ianuarie 2007.
O alegere deşteaptă pentru românul econom e să se cazeze în apropierea graniţei cu Austria, unde cu numai 32 de euro pe noapte poate dormi ca un adevărat boier. Hotelul se numeşte Paprika, e la câteva sute de metri de graniţa cu Austria şi e ceva de vis la banii ăia. Camere mari, curate şi frumos mirositoare, recepţie non stop, mic dejun inclus în preţ (bufet suedez, mănânci cât vrea muşchiu’ tău), restaurant foarte mişto aranjat (rustic) şi cu preţuri mai mult decât decente (cu 10 euro am luat o cină care m-a îngreunat aşa de tare încât abia m-am ridicat de la masă), magazin non stop care acceptă şi euro. Ca o comparaţie cu preţurile din România, la hotelul Jackson din Vama Nădlac am dormit cu 40 de euro/noapte, în condiţii comparabile dar ceva mai proaste (deh, eram în România).
Până la Viena mai sunt vreo 75 de kilometri, pe care-i faci cam în 30 de minute pe autostradă. Merită să faci “naveta” de la Paprika dacă vrei să vizitezi Viena, luând în considerare faptul că n-am găsit cazare în capitala Austriei mai jos de 98 de euro pe noapte. Bine, dacă te orientezi şi-ţi rezervi din timp pe net, camera de 98 de euro poţi s-o iei cu 60 pe booking.com (trebuie urmărite promoţiile pe site-ul menţionat, sunt preţuri mai bune decât direct la recepţie).
Şi pentru că am ajuns deja în Austria, luăm o pauză ca să nu lungim postul ăsta şi continuăm într-unul viitor, când o să prezentăm şi nişte poze.
(va urma)
la cat de mult ai stat si ce putin ai scris… :P
O luam usurel, ca te plictisesc daca vars tot din prima :D
Comments are closed.