Fără somn, fără chef de filme sau de alte “distracţii”, mă trezesc bântuind pe bloguri sau pe diverse saituri. Şi mă trăzneşte: comunicarea online şi evoluţia ei, de la IRC la blog. Bineînţeles, mă refer la experienţele personale.
Şi încep să-mi aduc aminte de primul contact cu internetul, când surfam după pr0n ca tot omu’ cu jucărie nouă. Şi cu jucărie jucăuşă, dacă pot să mă exprim aşa (yeah, I’m a scorpio). Şi purced la drum printre amintiri…
Ca unealtă de comunicare, am descoperit mai întâi IRC-ul. Nu mi-a plăcut, habar n-am de ce, aşa că n-am pierdut mai mult de 2 ore din viaţă cu aşa ceva în toţi anii ăştia (vreo 10). Am preferat icq şi MSN Messenger, erau la modă pe vremea aia, când Yahoo! Messenger era mic copil. Bineînţeles, primele contacte în messengerele mele veneau tot de pe un site pr0n related, vestitul (pentru cunoscători) sexy.ro (mai există şi acum, am constatat chiar când scriam rândurile astea, dar nu mai are nicio legătură cu site-ul de pe vremea aia). Adică secretara firmei care administra site-ul respectiv, plus una din păsăricile care făceau flic-flacuri pe-acolo, cu deştu-n găurică şi ochiu’ la portofelele fraierilor (Lolita îşi zicea, tot pentru cunoscători).
A urmat răspândirea Yahoo! Messenger pe plaiurile mioritice, mai ceva ca pe alea georgebushiene, aşa că am trecut şi eu la instrumentul ăsta (mă “mândresc” cu un cont pe Yahoo! din 1999). Au apărut prietenii în listă (deh, se răspândea netu’), comunicarea începea deja să devină ceva mai mult decât asl pls.
După ceva pelerinaje pe diverse site-uri de socializare, care pe vremea aia se rezumau mai mult la matrimoniale (nu că azi ar fi altfel), am ajuns, la îndemnul unui prieten pe care încă îl mai înjur pentru timpul pierdut pe-acolo, pe hub-urile de DirectConnect. Unde nu m-a interesat atât de mult file sharing-ul cât comunitatea, ca pe majoritatea celor de-acolo dealtfel. Caterincă, întruniri, băute, agaţamente, le-am făcut cam pe toate. După care m-am retras în glorie, conştientizând într-un final că pierd timpul la modul cel mai grav. Am însă o grămadă de log-uri “caterincoase” de pe vremea aia, şi mă gândesc să le postez pe un alt blog, cândva.
Şi-aşa am ajuns iar la surfing pe net, după noi modalităţi de comunicare, după noi comunităţi bazate pe idealuri şi interese ceva mai înalte. Am descoperit blogging-ul (sau redescoperit mai degrabă, fiecare dintre noi a avut un jurnal la un moment dat, chiar dacă sub alte forme). Văzut, plăcut, instalat şi început aberaţiile (sau aiurelile). Fresh start, fără să beneficiez de trafic din niciuna din sursele amintite mai sus.
Rămâne de văzut cât mă va ţine, şi mai ales dacă într-adevăr vorbim de o comunitate şi de “idealuri mai înalte”. Până una-alta sunt dispus să aiurez pe-aici zilnic, indiferent dacă o fac numai pentru mine sau mai şi citeşte cineva.
BTW, comments are open :D