Mda, inevitabilul se produce de câte ori pleci la plimbare, vrei-nu vrei tre’ să te mai şi întorci. Nu e obligatoriu dar e indicat, cel puţin până mai strângi din buci nişte bani ca să iei iar drumul pribegiei.
Aşadar, după un drum ostenitor de vreo 13 ore am ajuns nach zu hause, cu păreri de rău că n-am văzut mai multe dar şi cu oareşce amintiri frumoase. Plus gândul obsedant că tre’ să mă întorc cât mai curând pe meleagurile austro-ungare. Zic şi ungare pentru că e mult mai ieftin să stai în Ungaria şi să bântui prin Austria toată ziulica.
Imagini, impresii şi alte aiureli ceva mai târziu, acum am de băut cafele, cola sau orice mă poate trezi (la realitate). Stay tuned ;)
