Povestiri din cheş-ăn-cheri

A fost odată ca niciodată un cheş-ăn-cheri maaare, cu enşpe mii de magazine prin toată Europa, din care vreo 24 prin Românica. Nu dăm nume, spunem doar că nu e Selgros. Şi nu ne legăm de toate cele 24, ci doar de unul singur, amplasat în cartierul muncitoresco-meltenesc Berceni din preamărita noastră Capitală.

Se făcea că în cheÅŸ-ăn-cheri ăsta de Berceni avea mandea treabă, cam de 2-3 ori pe săptămână. Treabă mare, ÅŸi anume localizare de marfă prin depozitu’ lu’ cheÅŸ-ăn-ăla (treabă care necesită calităţi de detectiv ÅŸi nervi amorÅ£iÅ£i cu Xanax), amplasarea ei pe raft (pentru asta tre’ să dai puternic din coate, toÅ£i furnizorii plătesc taxe grele ca să aibă marfa pe raft da’ unii se cred mai cu 3 ouÅ£e ÅŸi ocupă tot), urmărirea respectării promoÅ£iilor ÅŸi alte alea.

Acuma, cash-and-scârÅ£ aÅŸtia vin dintr-o Å£ară vorbitoare de limbi d’alea cu arbeit macht frei ÅŸi au fost aduÅŸi la Românica de un nene mustăcios, plin de bani ÅŸi de mingi de tenis prin chiloÅ£i (lăsate acolo ca sa mai conÅ£ină ceva ÅŸi budigaii respectivi, deh, vârsta micÅŸorează…). Pe lângă Karl MarcÅŸi, BoriÅŸi Beckeri ÅŸi Oliveri Kahni (unii morÅ£i, alÅ£ii retraÅŸi ÅŸi restu’ depăşiÅ£i), poporu’ din colÅ£u’ de lume dătător de cheÅŸ-ăn-cheri la români e cunoscut ÅŸi pentru seriozitate, rigurozitate, precizie ÅŸi alte alea, calităţi într-un cuvânt. Numai că pe plaiurile mioritice, oricât de mare ar fi concernul ÅŸi de oriunde ar proveni, angajaÅ£ii sunt în marea lor majoritate… români! Fapt care strică tot angrenajul riguros organizat ÅŸi ceasornicăreÅŸte pus la punct de stăpânirea ariană a marelui lanÅ£ de magazine.

Ca să nu lungesc povestea, trec la exemple concrete de mentalitate tipic românească, trântită ca nuca-n perete într-un mare concern european:

• ÃŽn perioadele de inventar Å£i se spune clar că nu pupi comenzi mari, ca să nu se strofoace prea tare meseriaÅŸii la numărat marfa.
• Miticii ăia de fac recepÅ£ia mărfii nu se uită prin cutiile pe care le iau în primire, altfel nu-mi explic cum e posibil să grupeze ceaiuri cu odorizant de WC pe acelaÅŸi palet.
• Dacă ai nenorocul să nu-Å£i găseÅŸti marfa prin marea de cutii ÅŸi paleÅ£i cocoÅ£aÅ£i la 5 metri înălÅ£ime, te-apuci să ceri ajutor. Atunci, o tanti ÅŸefă de trib peste rafturi ticsite ÅŸi angajaÅ£i plictisiÅ£i, îţi taie elanul imediat cu exprimări academice gen “E, să mori tu! Mai caut-o!”.
• După ce te plictiseÅŸti de căutat, eÅŸti pus să faci un mic inventar la raft, ca să scadă ei din stoc mărfurile pe care nu le găseÅŸti! Da, asta e soluÅ£ia! Nu te ajută nimeni, deÅŸi urli în gura mare că au produsele în stoc ÅŸi ca atare le vrei pe raft, ca să se vândă, nu scăzute din stoc ca ÅŸi cum ar fi lipsă!
• Când în sfârÅŸit le găseÅŸti, după lupte seculare cu paleÅ£ii ÅŸi escaladări de rafturi, Å£i se face morală că “eu deja le-am dat la scăzut, acu’ ce fac?” Păi bine cucoană, eu de unde căcat să ÅŸtiu că la cheÅŸ-ăn-cheri ăsta meseriaÅŸ al vostru ceaiurile stau pe acelaÅŸi palet cu odorizantele de WC ÅŸi ÅŸpreiurile de mobilă? Åži depozitate la raionul de cur-papier, între cea mai fină hârtie Zewa ÅŸi biscuiÅ£ii cu cremă?

Ar mai fi de povestit da’ mi-e prea scârbă să-mi amintesc toate detaliile. Mă mulÅ£umesc să mai tai încă un magazin de pe lista locurilor pe unde-mi fac cumpărăturile, să mai notez încă un comerciant pe lista ălora de dat în gât la ANPC la un moment dat ÅŸi să constat că la noi omul nu sfinÅ£eÅŸte locul, ci îl prosteÅŸte.

Åži-am încălecat pe-o ÅŸa, ÅŸi mi-am băgat… ceva în el de cheÅŸ-ăn-cheri!