Revin asupra punctului 2 din articolul de ieri, cu finalul poveştii de amor dintre mine şi magazinul online menţionat acolo (nu l-am nominalizat, dar ştiu ei cine PLM sunt).
Ca orice magazin online românesc care se respectă, şi buticul respectiv are multe produse trecute pe site ca fiind în stoc, când de fapt ele se presupune că sunt în stoc la furnizori. Se presupune, zic, pentru că ei habar n-au. Aşadar, filmul de amor cu uşoare tente porno (atunci când i-am înjurat de toate neamurile şi mi-am băgat PLM în stocurile lor), s-a derulat cam aşa: comandă pe site duminică seara (când ştiam că nu lucrează), sunat la ei luni pe la prânz (pentru că nu m-a căutat nimeni, deşi ei se laudă că te contactează telefonic pentru confirmarea comenzii), aflat că nu se ştie dacă sunt în stoc produsele, după care primit telefon de la ei cum că sunt pe stoc şi pot trece azi (marţi) pe la sediul lor să le ridic.
Până aici, destul de OK. Am trecut cu vederea că mint pe site că au produsele în stoc, că a trebuit să-i sun tot eu ca să confirm comanda, etc. În concluzie, mi-am organizat tot programul de marţi în aşa fel încât să ajung la ei în jur de 17.30, ca să ridic produsele de care aveam nevoie urgent. Un program încărcat, cu alergătură în cu totul alte zone decât sediul magazinului respectiv.
Cu vreo 4 ore înainte de întâlnirea amoroasă ce trebuia să se petreacă între noi, primesc un telefon de la un nene care mă informează cum că produsele nu sunt de fapt în stoc şi au fost informaţi greşit de “cei de la depozit”. De parcă eu eram prostul care chiar credea că ei lucrează cu marfă pe stoc, ca să aibă nevoie de depozit. Rămân perplex, îi explic puştiului că ieri mi s-a spus ca pot ridica azi produsele, el bălmăjeşte iar ceva cum că au fost informaţi greşit, îi spun să-mi anuleze comanda şi zic adio tarabei online respective. Dau câteva telefoane, aflu numărul de la emag (am avut şi cu ei o experienţă asemănătoare acum vreo 2 ani da’ văd că şi-au revenit), comand produsele, ma duc, le ridic şi consider subiectul încheiat.
Asta până ajung acasă şi intru de curiozitate pe site-ul buticului online. Produsele comandate de mine se află în continuare în stoc, conform site-ului respectiv, aşteptând probabil alţi proşti ca mine care să le facă trafic, să strice câteva telefoane pe ei, ca să afle în final că nu merită să-şi facă nici măcar cont pe site.
În concluzie, comerţul online e înfloritor în România. Asta dacă buruienile fac cumva flori. Baftă în continuare Shopit şi poate-mi explicaţi şi mie cum să-mi şterg contul, nu mai am nevoie de el.
Comments are closed.