Peering-urile în România

Furnizorii de internet din România sunt exact ca vestita “clasă politică”, adică nu se înÅ£eleg unii cu alÅ£ii de nici o culoare (cu mici excepÅ£ii). Noi, utilizatorii amărâţi, trebuie să suportăm situaÅ£ia ÅŸi să ne folosim de ce avem, bun sau rău, înghiÅ£ind în sec. NoÅ£iuni ca “viteză X în oraÅŸul tău”, “bandă în reÅ£eaua metropolitană”, etc. ne sunt foaaarte familiare, în timp ce ăia de-afară râd ÅŸi cu curul de noi. Ei plătesc X euroi pentru Y Mbps, nu contează cu cine, unde ÅŸi de ce.

Eu, de exemplu, plătesc 45 de lei pentru “până la 50 Mbps în oraÅŸul tău ÅŸi maxim 4 Mbps în internet” – de azi am trecut la vestitul FiberLink de la eRDeeSh. Pentru că n-am încredere nici în mama, îmi place să fac teste de viteză din când în când, ca să văd pe ce dau banii. Mai jos e unul dintre ele, cald, făcut pe noua conexiune FiberLink, care arată cam ce rată de transfer am eu cu Evoda Telecom.

Acuma, sunt conÅŸtient că ăia 4 Mbps nu sunt garantaÅ£i, da’ totuÅŸi e diferenÅ£a cam mare de la 1 la 4 mega. Pe vechea conexiune CableLink aveam cam 3 megi, unde căcat s-o fi pierdut diferenÅ£a când am trecut la vestita fibră?

Nu mai zic că www.rdslink.ro nu mi se încarcă, n-are rost…