Peering-urile în România

Furnizorii de internet din România sunt exact ca vestita “clasă politică”, adică nu se înţeleg unii cu alţii de nici o culoare (cu mici excepţii). Noi, utilizatorii amărâţi, trebuie să suportăm situaţia şi să ne folosim de ce avem, bun sau rău, înghiţind în sec. Noţiuni ca “viteză X în oraşul tău”, “bandă în reţeaua metropolitană”, etc. ne sunt foaaarte familiare, în timp ce ăia de-afară râd şi cu curul de noi. Ei plătesc X euroi pentru Y Mbps, nu contează cu cine, unde şi de ce.

Eu, de exemplu, plătesc 45 de lei pentru “până la 50 Mbps în oraşul tău şi maxim 4 Mbps în internet” – de azi am trecut la vestitul FiberLink de la eRDeeSh. Pentru că n-am încredere nici în mama, îmi place să fac teste de viteză din când în când, ca să văd pe ce dau banii. Mai jos e unul dintre ele, cald, făcut pe noua conexiune FiberLink, care arată cam ce rată de transfer am eu cu Evoda Telecom.

Acuma, sunt conştient că ăia 4 Mbps nu sunt garantaţi, da’ totuşi e diferenţa cam mare de la 1 la 4 mega. Pe vechea conexiune CableLink aveam cam 3 megi, unde căcat s-o fi pierdut diferenţa când am trecut la vestita fibră?

Nu mai zic că www.rdslink.ro nu mi se încarcă, n-are rost…