Am descoperit, cam târziu ce-i drept, o cronică a concertului Stones care mi se pare de departe cea mai interesantă. O poveste sensibilă, fictivă dar cu veleităţi de realitate, care ar trebui să ne reamintească prin ce vremuri am trecut şi să ne facă să apreciem mai mult ce avem acum. Generaţiile care acum scapă de tuleie se simt “high” pe melodii de Guţă şi Minune, downloadate de pe dc++ cu 10 Mbps, pe când părinţii lor toceau discurile de vinil cu Stones şi Led Zepp procurate cu greu. E nevoie să le povestească din când în când câte cineva că au existat şi altfel de vremuri.
Visele pot deveni realitate şi cu o intârziere de 27 de ani… principalul e să devină.